Regula Schengen 90/180, explicată
O perioadă mobilă, nu un an calendaristic — și se pun la socoteală atât ziua sosirii, cât și cea a plecării. Iată cum funcționează regula de fapt.
- Intervalul este glisant, nu un an calendaristic — înaintează cu fiecare zi care trece.
- Ziua sosirii și ziua plecării se calculează ambele ca zile întregi.
- Nouăzeci de zile reprezintă totalul pentru întregul spațiu, nu nouăzeci de zile pentru fiecare țară.
- O viză națională de lungă ședere sau un permis de ședere nu intră în calcul; o viză de scurtă ședere intră.
Ce spune regula în realitate
Vizitatorii cu ședere scurtă pot petrece 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile în spațiul Schengen. Formularea contează mai mult decât pare. Nu pe an, nu pe țară și nu este ceva ce se resetează când treci o graniță sau când începe luna ianuarie.
Cele 180 de zile se numără invers de la ziua în cauză — de obicei, ziua în care un polițist de frontieră îți verifică pașaportul.
Ce se consideră o zi
Ambele capete ale unei șederi sunt zile întregi. Aterizezi la unsprezece noaptea? Se pune ca o zi. Pleci cu un zbor la șase dimineața? Tot o zi întreagă este. Nu există jumătăți de zi și nicio perioadă de grație, motiv pentru care o serie de călătorii scurte se adună mai repede decât s-ar aștepta majoritatea oamenilor.
- Intrarea și ieșirea contează amândouă. O călătorie de vineri până duminică folosește trei zile.
- Tranzitul printr-un aeroport Schengen contează de îndată ce treci de controlul pașapoartelor. Dacă rămâi în zona de tranzit fără a trece de control, nu se ia în calcul.
- Zilele petrecute în Irlanda și Cipru nu se contorizează în această limită, deși ambele sunt în UE.
Intervalul este glisant
Aici se încurcă majoritatea oamenilor. Fereastra de 180 de zile nu este fixă — înaintează cu câte o zi, iar o zi petrecută în spațiu încetează să mai conteze la exact 180 de zile după ce ai petrecut-o. Așadar, un total care depășește limita astăzi poate fi sub limită peste două săptămâni, fără ca tu să faci absolut nimic.
Exemplu practic: Petreci toată luna ianuarie și februarie în Portugalia, 59 de zile, apoi trei săptămâni în Italia în aprilie, 21 de zile. Asta înseamnă 80 de zile. În iunie vrei să te întorci pentru o lună. Calculând 180 de zile înapoi de la finalul acelei călătorii, cea mai mare parte din ianuarie a ieșit deja din interval — așa că vizita se încadrează, chiar dacă 80 plus 30 depășește 90.
Ce nu este această regulă
Trei aspecte care merită clarificate explicit, fiindcă sunt confuzii frecvente și toate trei sunt complet greșite.
Nu este per țară
Nouăzeci de zile în Franța și încă nouăzeci în Spania înseamnă o sută optzeci de zile în spațiul Schengen. Limita este comună pentru toate cele douăzeci și nouă de state membre.
Nu se resetează la 1 ianuarie
Regula nu ține cont de anul calendaristic. Singurul lucru care se resetează este fiecare zi individuală, la 180 de zile după ce ai consumat-o.
Plecarea nu resetează contorul
Un weekend la Londra sau Istanbul nu resetează nimic. Zilele pe care le-ai petrecut deja rămân în interval până când expiră la rândul lor.
Dacă vrei să stai mai mult
Căile legale de a depăși limita de 90 de zile sunt naționale, nu la nivel de spațiu Schengen. O viză de lungă ședere (D) sau un permis de ședere emis de un stat membru îți permite să stai în țara respectivă peste 90 de zile, iar timpul petrecut acolo în baza acestora nu intră în calcul — însă nu îți oferă zile în plus în alte țări. Câteva state oferă și permise pentru nomazi digitali sau venituri pasive, care funcționează pe același principiu.
Ce nu funcționează este să ieși pentru câteva zile și să te întorci, sau să intri printr-o altă țară. Sistemele de frontieră partajează datele, iar sistemul Entry/Exit System le citește acum automat, în loc să se bazeze pe un polițist care răsfoiește ștampile.
Nu ești sigur care este situația ta? Deschide calculatorul Schengen și află răspunsul exact pentru datele tale de călătorie.